“Taberele – cele mai iubite momente din vacanță

Și cum să fie altfel când copiii se întâlnesc cu cei mai tari voluntari și oameni frumoși, și fac ca fiecare zi să prindă un cu totul alt sens.

Mix de voluntari: Adriana , Matei , Andreea, eu (Raluca) și Andra (mama lumânărilor parfumate și cea care a primit în atelierul ei fete care au ieșit din centru)

*10.09.2021-12.09.2021

Ne-am întâlnit pentru aproape trei zile cu 15 adolescenți și tineri din Verșeni. 

Voi știți să montați un cort? Și noi! Știm și cum să dormim în el, și cum să-l demontăm și cum să nu ne fie frică. Că, de… am numit toate fricile din lume.

Nopțile le-am petrecut la cort, ba câte 2, ba câte 3 și ne-am încălzit în fiecare seară și dimineață la un foc de tabără bun. Ne-am zis povești, ne-am încurajat, ne-am povestit și amuzat. Iar alea de-au fost mai cu peripeții, uite că le-am și uitat:))

În prima zi de tabără în Bârnova, imediat după ce ne-am cunoscut și dezamorțit puțin, Adriana a început un atelier despre descoperirea calităților și defectelor noastre. Apoi ne-am împărțit în echipe de 3 tineri și-un voluntar, pentru a povesti despre ele.

Tot procesul a fost gândit în așa fel încât, fiecare voluntar să-și cunoască cât mai bine tinerii cu care lucrează, și să poată intui, chiar de la început, nevoile lor și soluțiile pe termen lung.

Nu de alta, dar activitatea “Visul Meu” de la finalul primei tabere ne-a îndemnat la planificări strategice și mentorat cu cei 3 copii/tineri.

Am descoperit în tinerii de la Verșeni dorințe școlare și de dezvoltare personală, precum și visuri de a învăța să construiască case, ori să repare mașini.

Sâmbătă și Duminică ne-am bucurat mai mult, am mâncat mai mult și ne-am alergat mai mult. Deja ne obișnuiserăm unii cu alții, discuțiile au început mai natural și, drumeția din pădure ne-a trezit apetitul de mâncare și de apropiere (de noi, de natură…)

Ne-am ținut echilibrul, Andreea ne-a învățat mișcări de yoga… timp frumos… poze multe.

Matei a ținut un atelier de nutriție și, ne-a pus mintea la încercare, folosind cartonașe cu diverse ingrediente sau mâncăruri, întrebându-ne ce compuși organici se află în fiecare. De la a asculta la a cunoaște nu a fost pasul chiar mare. Dar de la a cunoaște la a răspunde întrebărilor cu capcană… Copiii chiar s-au descurcat.

A treia zi, cea mai așteptată. Am mers cu toții la Stână. Și, ghiciți ce-am făcut?! Am mâncat! După atâta drum și urcat pe dealuri… ni s-a făcut foame.

Și nu doar de mâncare. Ci și de bilețele de iubire. Și de jocuri. Și de îmbrățișări de grup.

În cursul după amiezii, copiii au plecat.

*19.11.2021-21.11.2021

Și ni se făcu dor, și amitirile deja erau puse în cufere de sticlă, și uite că ne-am revăzut.

De data asta în Vaslui, la o cabană silvică frumoasă, care ne-a întâmpinat cu mai multă căldură și cu mai mult spațiu.

2 zile și jumătate, am locuit împreună, unii mai desculți prin casă, alții cu prosoape în păr ca să-l usuce, cei mai mulți, așezați pe scări să prindă wi-fi… ca într-o locuință caldă, îndrăznesc să spun, familială.

S-a simțit că tinerii s-au bucurat. Au ajutat la gătitul meselor împreună cu Chef Matei, au curățat în urma lor, au avut fiecare responsabilități și chiar misiuni secrete. 

De astă dată, atelierele au venit mai puternic adaptate lor, vorbind astfel despre managementul banilor, despre relații și despre noi cu noi.

Am fost în drumeție și prin pădure, ne-am delectat cu ciocolată caldă și un moment de pace și liniște. Am ascultat vârfurile copacilor dansând în fața noastră și ne-am întors ”la căsuță”.

În a treia zi, copiii au plecat echipați cu noi cunoștințe, cu răbdarea enormă a Adrianei, cu multe îmbrățișări și aplauze, cu bilețele de iubire și complimente multe, și mai ales, cu o scrisoare către sine care va fi transportată din trecut în viitor, în exact un an. Cine știe câte schimbări vor vedea la ei!?

Ce și-au scris copiii, nu prea știm… Cert e că cine și-a uitat papucii în tabără, se va mai întoarce odată acolo.

Poate, cine știe, ca voluntar?

P.S: F. și P., doua tinere care au ieșit din sistem ne-au fost alături în tabere și, și-au asumat repejor rolul de formator. Au dat sfaturi, au înțeles diverse situații poate chiar mai bine ca noi și ne-au fost suport în fiecare zi. Atâta atenție și atâta bunătate, greu se vede-n câteva zile. Și uite, că toate eforturile… se văd. Și vor continua să existe.

Per total, acum că mă uit în trecut, pare că fiecare discuție și fiecare moment petrecut cu grupul acesta de tineri din Verșeni, m-a educat pe mine, în egală măsură. Iar, știu sigur-sigur, că toți au învățat ceva. Ori atenție, ori au luat puțină bunătate, alții s-au maturizat de data trecută, unii au învățat să gătească, câțiva dintre ei și-au înțeles mai bine emoțiile, iar cea mai mare parte dintre tineri, au avut parte de atenția după care tânjeau atât de mult.

Gânduri tare bune, tuturor!”

Raluca Marcu